Educație cu taxă de acces

Creșterea taxelor la universitățile de stat, printre care și la UBB Cluj-Napoca, una dintre opțiunile favorite ale viitorilor studenți sălăjeni, nu e doar o ajustare de natură economică și prin prisma vremurilor grele. Pentru mulți tineri, e diferența dintre a începe facultatea la toamnă sau a mai amâna un an. Deși se spune constant că „facultatea e o opțiune a fiecăruia dintre voi”, ceea ce este adevărat, nu mai are sens să ne plafonăm mereu în „statisticile îngrijorătoare” privind rata mică a absolvenților de studii universitare.

O opțiune reală presupune șanse pe măsură. Când taxele cresc constant, iar costurile de trai apasă tot mai greu în buzunarele multora, opțiunea începe să se înfățișeze tot mai mult ca un privilegiu.

În Sălaj, prin multele povești pe care le-am aflat de-a lungul anilor, nu puțini sunt liceenii care aleg, după bacalaureat, să stea un an pe tușă și să muncească pentru a-și strânge bani de taxe, chirie și cheltuieli de bază. Nu pentru că nu ar avea ambiție, ci pentru că nu au resursele necesare pentru a supraviețui și de a putea studia. Un an de pauză poate însemna maturizare, dar poate reprezenta și renunțare. Atunci când accesul la studii devine condiționat tot mai mult de bani, pierdem ca nație. Dispare nu doar potențialul, ci și certitudinea că educația rămâne o soluție salvatoare pentru o societate ce își pierde din culoare zi de zi.